Timișorenii au terminat sezonul pe 23 mai 2026, cu o victorie concludentă de 3-0 împotriva echipei Unirea Tășnad. Promovarea însă fusese deja asigurată cu o etapă înainte, când au câștigat cu 1-0 în fața Minaurului din Baia Mare, pe stadionul Electrica. După acel meci, jucătorii și staff-ul au fost onorați cu medalii și trofee, iar bucuria a fost sărbătorită cu entuziasm, răspândindu-se de la tribune pe malurile Begăi.

Să spunem că succesul echipei nu s-a construit doar pe baza rezultatelor sportive. O reconstrucție esențială a fost inițiată vara precedentă, un moment crucial pentru club ce cerea nu doar rezultate pe teren, ci și stabilitate pe termen lung.

Un element cheie în această transformare a fost capacitatea Universității Politehnica Timișoara de a uni diferitele autorități locale, inclusiv Consiliul Județean Timiș și Primăria Municipiului Timișoara. După o lungă perioadă, s-a reușit reinstituirea unui sentiment de unitate în jurul clubului, reavivând astfel o direcție comună. Deși anumite discrepanțe persistă, voința comună de a progresa a devenit predominantă.

Echipa de conducere, formată din conf.univ.dr.ing. Simon Pescari, Dinu Bara, Ion Timofte și Wiliam Harasim, a reușit să creeze rapid o structură eficientă, iar deciziile sportive au avut un impact semnificativ. Numirea lui Dan Alexa ca antrenor principal și aducerea de jucători cu experiență precum Romario Benzar, Vlăduț Morar, Cornel Ene și Godberg Cooper au îmbunătățit considerabil echipa și atmosfera generală din jurul ei.

Pentru orașul Timișoara, Politehnica reprezintă mai mult decât un simplu club; este o emblemă a identității locale. Este unul dintre puținele simboluri care au rezistat vremurilor, în ciuda diviziilor sau condițiilor fluctuante. La ultimul meci, Virgil Ianțu, o figură emblematică, a dat startul oficial, iar „Peluza Sud” a „colorat” stadionul cu o atmosferă plină de energie și cântece, alături de suporterii tradiționali.

Acea zi a fost un moment deosebit, în care fanii au demonstrat ce înseamnă promovarea. Pentru mulți, aceasta a fost mai mult decât o victorie sportivă; a fost o recompensă pentru anii de dedicare și credință în club în momentele dificile.

Promovarea a venit și cu un moment emoționant, unde gândurile mulților s-au îndreptat spre prof.univ.dr.ing. Viorel-Aurel Șerban, fostul rector al Universității Politehnica Timișoara, omul care a inițiat reconstrucția clubului.

În comunitatea alb-violetă, realizarea obținută este și un omagiu adus viziunii și energiei sale. Aici, nu există doar bucurie, ci și sentimentul că această victorie îi este, într-un fel, dedicată.

Simon Pescari: „Promovarea trebuie să fie doar începutul.”

Președintele clubului, conf.univ.dr.ing. Simon Pescari, a subliniat importanța continuității: „Am așteptat această zi cu nerăbdare și sunt fericit că încheiem sezonul cu o victorie, insuflând speranță în jurul echipei. Totuși, promovarea nu trebuie să constituie finalitatea. Ambiția noastră este ca Politehnica să nu mai ajungă în Liga a III-a și să readucem la Timișoara atmosfera care se cuvine acestui oraș.”

Florin Drăgan: „Era vital să reușim.”

Rectorul a evidențiat responsabilitatea care a caracterizat acest sezon: „De 10 ani sunt implicat în conducerea clubului și am încercat diferite modalități de finanțare. Promovarea era esențială. Jucătorii au reacționat admirabil la presiune și merită toate felicitările. Mulțumiri fanilor din Druckeria pentru suportul oferit în acest an. Însă de mâine avem un nou drum de parcurs.”

O viziune pentru viitor

Promovarea în Liga a II-a nu va soluționa toate problemele, dar va îmbunătăți atmosfera din jurul clubului și va întări speranța că procesul de reconstrucție va continua.

Pe lângă dezvoltarea infrastructurii sportive – precum Arena Eroii Revoluției, Baza Știința și viitoarea arenă „Dan Păltinișanu” – revine optimismul că Timișoara poate redeveni o forță în fotbalul românesc.

Pentru mulți dintre cei care au simțit această promovare, ceea ce contează cu adevărat nu este doar ascensiunea Politehnicii, ci și renașterea credinței orașului în viitor.